Nimicul, Nimicul gol, absolut vid, se strecoară ca o pisică spre fabrica de metafore pentru a o devora laolaltă cu diligența gândirii voastre!

sâmbătă, 27 august 2011

Fugi! Stai!

Fugi! Du-te si ia-ti inima de la reparat, inima aia ca o instalatie complicata prin care ai ales sa curga hidrogen lichid! Ia-ti si niste chei pentru ideile tale fixe cu care ai omorat tot ce mai era sfant in tine. Nu mai ai nimic sfant, prin venele tale oxidate se tarasc demoni mecanici. Stai! Odihneste-te, trage-ti rasuflarea. E vina mea. De fapt tu ai heruvimi in vene, iar inima ti-e dulce ca o felie de pepene rosu bazaita de albine. Nu, tu nu esti murdara, puritatea fuge de tine ca sa nu te pateze. Fugi! Ha! Era cat pe ce sa ma prinzi! Esti diabolica, te insinuezi in mintea mea ca un rau de Pinot noir pe o fata de masa. Credeai ca ma prinzi, nu ? Nu...ha, ha..te cunosc, te recunosc. Unghiile tale sunt impodobite cu carnea mea fierbinte. Uite cum pulseaza de dor cicatricele! Stai! Of, iarta-ma. Gresit-am din nou! Ia-mi de pe fata valul neadevarului care mi te deformeaza. Scoate-mi din ochi cioburile care ma fac sa te vad in culori intunecate. Fugi, nu te mai uita la mine! Stai, nu-ti lua privirea de pe chipul meu! Fugi! Stai!