Eva

Am fost in Eden aseara, in gradina. Nu e tocmai ca in paradis, cel putin noaptea. Era inchisa, asa ca a trebuit sa ma insinuez cam ca un pacat in mintea unui om. M-am strecurat pe sub un gard de sarma ghimpata care mi-a crosetat pe spate o serie de inscripii. Parca scria pe carnea mea, simteam cuvintele formandu-se in intuneric. Era ceva intr-un grai vechi, am presupus ca e limba adamica. Am intrat dupa acest ritual initiatic si am continuat sa ma tarasc, sarpe in cautare de ispite. M-am lovit de un pom si mi-a cazut in cap un mar. Pesemne ca am reinventat legea gravitatiei, caci am inceput sa plutesc. Ori asta, ori am fost prins. Am inceput sa strig “Nu! Nu e vina mea! Eva m-a pus!”. “Care Eva?” mi s-a raspuns. “Eva mea! E adevarat, inca nu e gata!” Zbor si mai tare. “Bine, bine..inca nu am inceput-o, dar e gata proiectul, am venit dupa lut!”. Cred ca m-a crezut, pentru ca mi-a dat drumul. Ce senzatie ciudata am avut cand am cazut, asta o fi simtit si Lucifer? Buf. M-a imbratisat pamantul de la picioarele pomului. Am inceput sa-mi infig degetele in tarana aia si sa o scormonesc pe Eva. Era destul de tare deasupra, dar pe masura ce sapam, dadeam de un lut proaspat, moale. Coboram in pamant si in trupul Evei, lasand cea mai delicata bucata pentru picioarele-i. Am impachetat un trup diform de femeie in rucsac si am plecat acasa, ca sa o sculptez. Am ajuns spre dimineata si am inceput sa o modelez odata cu cantatul cocosilor. Mergea destul de bine, desi nu aveam experienta. Probabil ca darul asta de a sculpta e interiorizat de fiecare si iese la suprafata atunci cand i se da ocazia. Sase ore am tot mangaiat lutul pana a prins Eva forma. Nu arata prea rau asa, rece, neatinsa de suflul vietii. Trebuia sa o trezesc, dar de pe schita mea lipsea cel mai important lucru, modalitatea prin care sa fac asta. Mi-am adus aminte de spatele-mi zgariat, mi-am dat camasa jos si m-am uitat in oglinda. Intr-adevar, era scrijelit ceva acolo. Am transcris insemnele pe fruntea Evei si ea a prins viata! Reusisem! Si-a deschis ochii si a inceput sa ma priveasca. O tacere fertila s-a nascut intre noi, una care nastea vise si visuri. M-am trezit din reverie cand am observat ca se apropie usor de mine. Si-a sprijint barbia de umarul meu si mi-a soptit la ureche “Cauta-ma!”. Apoi a fugit.