Nimicul, Nimicul gol, absolut vid, se strecoară ca o pisică spre fabrica de metafore pentru a o devora laolaltă cu diligența gândirii voastre!

vineri, 30 decembrie 2011

Doua cesti

Mai tii minte cand ne-am adunat unul pe altul si ne-am inchis in camera aia cu draperii furate de la Eliade? Stii cum ne-am asezat turceste in mijlocul ei si ne-am baut cafeaua din doua cesti ciobite? Tii minte cum ne-am prezis trecutul si cum ne-am amintit viitorul? Am inceput, apoi, sa cantam "avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor" si-ai zis ca eu sunt o aripa si tu alta. Ne-am cambrat pana-n cambrian si-apoi ne-am intins pana-n mezozoic de-am mangaiat dinozaurii pe crestet. Si-apoi am inghitit toti norii pe care i-am vazut de ne-a durut stomacul cat am zburat pana acasa. Cand am cazut pe covor am varsat cafeaua si eu am zis ca ma duc sa fac alta si tu ai zis ca nu mai e nevoie, ca ne putem bea unul pe altul. Si-am inceput sa ne bem pana am ramas eu fara tine si tu fara mine.

Cineva a dat draperiile la o parte si pe noi ne-a orbit soarele. Ne-a luat pe amandoi de pe covor si ne-a aruncat pe o masa langa alte cesti de cafea. Ne-am izbit unul de altul si ne-am mai ciobit putin. "Nu-i nimic", mi-ai spus,"mai avem timp si pentru alte povesti".