Doua cesti

Mai tii minte cand ne-am adunat unul pe altul si ne-am inchis in camera aia cu draperii furate de la Eliade? Stii cum ne-am asezat turceste in mijlocul ei si ne-am baut cafeaua din doua cesti ciobite? Tii minte cum ne-am prezis trecutul si cum ne-am amintit viitorul? Am inceput, apoi, sa cantam "avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor" si-ai zis ca eu sunt o aripa si tu alta. Ne-am cambrat pana-n cambrian si-apoi ne-am intins pana-n mezozoic de-am mangaiat dinozaurii pe crestet. Si-apoi am inghitit toti norii pe care i-am vazut de ne-a durut stomacul cat am zburat pana acasa. Cand am cazut pe covor am varsat cafeaua si eu am zis ca ma duc sa fac alta si tu ai zis ca nu mai e nevoie, ca ne putem bea unul pe altul. Si-am inceput sa ne bem pana am ramas eu fara tine si tu fara mine.

Cineva a dat draperiile la o parte si pe noi ne-a orbit soarele. Ne-a luat pe amandoi de pe covor si ne-a aruncat pe o masa langa alte cesti de cafea. Ne-am izbit unul de altul si ne-am mai ciobit putin. "Nu-i nimic", mi-ai spus,"mai avem timp si pentru alte povesti".

O tura de Craciun

Cand s-a trezit era Craciun, il anuntase alarma de la telefon. S-a impins pe coate si s-a incovoiat intr-o miscare care ii aducea amintea de cea a unui cal pe tabla de sah. De atfel, isi simtea capul ca si cum ar fi fost lovit cu una din acele table. Vreo doi trei cai ii tropaiau prin creier, nebunii alergau in stomac. Si-a scos un picior de sub plapuma si a gasit pioni in loc de degete. Nu gasea regele. Nu gasea regina. Isi amintea de rege, el fixase alarma telefonului. Ori o fixase el. Asta insemna ca el e regele? Si atunci regina...
Cand s-a trezit era Craciun.

Ssss. ahh...

Ma simt secatuit, sleit, sugrumat si, in general, ma simt cu s. Inchid ochii si cineva imi zgarie negrul cu forma aproape hieroglifica a unei celule ADN. Pe umarul stang cineva imi canta la chitara ca omul e 70% apa si ca la mine nu se anunta decat seceta in averse. Pe umarul drept un violonist ratat incheaga un recviem la fel de maleabil ca zaharul ars uitat pe fundul unei cratite. Aaa..ars..la fel ca gatlejul meu.
Imi e sete sa sorb cuvinte cu s. Caut una servesa rece, chiar daca nu se scrie asa. Frigiderul meu alb e rosu pentru setea mea de zombie. Deschide usa, crestine, sunt eu, Ali-Baba! Am venit cu tot cu cele 40 de s-uri infundate si cu 40 de ah-uri pregatite pentru satisfactie. Desfa-mi o bere! Ssss... Ah.....

Contururi

Dacă un cărbune poate ascunde un diamant și un diamant poate ascunde un cărbune.
Daca mijești bine ochii dispar fațetele ca de diamant și rămâne un pumn de negru care mâzgâlește trotuarul bulevardului cu vise pierdute. Azi a desenat conturul unor stropi de ploaie.

Cafea. Fara zahar

Alerga. Nu mai stia de unde. Stia, vag, de cand. Schimbase vreo trei anotimpuri si tocmai intrase in cel de-al patrulea, iarna. Inainta dureros invelit in ger, dar dorinta ii era la fel de fierbinte ca la inceput. Corpul lui, spre deosebire de trup, suferea. Simtea masca de gheata care i se contura pe fata, simtea cum ii crapa mainile. Buricele degetelor se despicau in guri care muscau din aerul rece, inlesnind inaintarea. Magnific ca un Argentavis magnificens, zbura din ce in ce mai repede. Incepura sa i se nasca guri si din pupile si prinse a musca din carnea cerului. Talpile muscau si ele din asfalt, lasand in urma firmituri negre. Pe masura ce trecea timpul tot corpul prinse forma unei guri care alerga deschisa printre masini. Le inghitea pe toate cele indeajuns de nesabuite incat sa nu se fereasca de ea. I se parea ca vor sa o impiedice sa ajunga unde si-a propus, dar simtea ca se apropie din ce in ce mai mult de luna pe care astepta sa o mestece. Ii si simtea gustul, aspru, amar, ca de cafea nemaritata cu zaharul. Era tot ceea ce dorise, singurul vis pe care indraznise sa-l urmeze.
Tot alergand si inghitind masini, vazu una care nu numai ca nu se ferea, dar parea ca se indreapta direct spre ea! Ha! O va inghiti si pe asta! Dar nu era o masina, o alta gura venea catre ea. Surprinsa de neasteptata aparitie, nu stia daca sa se fereasca sau sa o infrunte. Si alergau amandoua atat de repede! Decise sa riste, era totul sau nimic. Sa-i franga zborul, nu visarea!
Si i-l franse. Cea de-a doua gura, mai mare, o inghiti pe prima si o data cu ea si nazuintele ei. Din bizarul tablou al legilor naturii iesise invingator cel mai puternic oponent. Gura invingatoare isi continua drumul spre soare...

FS